S-AUZIM DĂSPRE VINDECARE Poporul român se va vindeca. Acelaşi popor român s-a mai vindecat. Într-un târziu, desigur. Poporul român percutează, adicătelea se trezeşte din adormiri, cu mare întârziere. Dar vine vremea şi o face. În felul său desigur, lovind fără milă şi izbăvindu-se de toate nenorocirile care îl împilaseră. Poporul român este unul aparte şi acest adevăr este cunoscut şi folosit de toţi cei care s-au ocupat cu împilarea, jefuirea, minţirea, amăgirea, înşelarea grosolană a moşilor şi a strămoşilor noştri. De 20 de ani, acelaşi fenomen crâncen de hoţii şi de minciuni, de mari promisiuni se derulează pe cârca acelora care acum constituie poporul român. Avem miliardari în euro şi mai vechi în dolari care nu au făcut, deoarece nu sunt capabili, nici măcar o coadă de mătură sau o roată de roabă. Au mai existat bogătaşi hoţomani şi felurite pramatii cocoţate în cârca poporului român. Le descifrez acum pe haite, rute, căprării şi hoarde într-o excelentă lucrare istorică scrisă de un român, intitulată “O istorie sinceră a poporului român”, alături de ceea ce mai ştiam din lucrări economice de mare valoare. Sigur că s-ar putea să mai treacă multă vreme până la o vindecare masivă şi definitivă. Este posibil ca mulţi dintre noi cei care avem deja o vârstă, să nu o mai apucăm. Dar va veni. Ar fi durat, poate, mai mulţi ani în condiţii “normale”, când fesenişti, când cederişti ar fi şparlit mai cu milă, mai cu băgare de seamă. Vindecarea va avea loc absolut sigur din cel puţin două motive. Primul: vindecarea a început, foarte firav, de mult. Sunt doar un cetăţean obişnuit dar am votat tufele feseniste ale lui Ion Iliescu în luna mai 1990 din orbire. La scurt timp însă mi-am dat puzderie de pumni peste căpăţână înţelegând ce prostie putusem ezecuta. Şi m-am vindecat. Eu fac parte dintre cei care au “chitanţe de vorbe”, adicătălea scrisei în jurnalele dâmboviţene clar că nu votai bezmeticii hoţomani decurşi din Iliescu sau din Constantinescu. Mă dusei după Vadim, o rătăcire “spirituală” de proporţii, dar mă vindecai şi de… vadinită. Măcar acest hilar creştin bălăcăreţ nu conduse nimic şi nu se ştie dacă n-ar fi fost vreo brânză de capul lui, deşi astăzi mă îndoiesc definitiv de vreo presupusă valoare a Tribunului zmucit. Zic că începu vindecarea chiar acum vreo 20 de ani, dar se produse încet. Ca de obicei de altfel, dacă observăm că romanilor le deterăm papucii după cam un secol jumate, turcilor după două, ruşilor după cam 6 decenii, deci vine de se mai micşorează termenele. Al doilea vector de accelerare a vindecării decurge, absolut identic ca în întreaga sa istorie a românilor, din sărăcirea tot mai adâncă. Tot mai pustiitoare şi mai curpinzătoare. Putem vedea puzderie de limuzineturi şi de vilăraie la unii, dar la ăi mai mulţi se amplifică un fenomen de ghiorţăituri pe maţe. Este semnalul cel mai… vessel şi mai sigur de însănătoşire grabnică. Mă vor contrazice unii argumentând că la recentele prezidenţiale 10 milioane de români votară jumi-juma Băselu şi Gionelu. Zic unii despre ăilalţi că… mari catastrofe. Eu zic că mari câştiguri pe calea belirii ochilor şi mai ales înspre vindecare. De fapt Băsescu este un fel de Gioană, dar coborând el din cedereul lui Constantinescu iar Gioană este aşişderea lui Băsescu, dar zburat din clocitoarea tembelului de Iliescu. Îmi susţin argumentul că totuşi 8 milioane dântre ceilalţi nu se duseră la vot. Te pomeneşti că p’ăştia ai putea să îi treci la capitolul evadaţi din prăpastie şi din minciună. Adicătelea vaccinaţi şi, normal la doveac, poporului sănătos redaţi. Lângă cei vindecaţi pe parcurs şi alăturea de cei 8 milioane mai adăugaţi puzderie de creştini care se vindecă de maximă urgenţă: cei care l-au votat pe Traian Băsescu cu speranţa că va face tot ceea ce a promis. Dar zilele trec şi sărăcia se tot lăţeşte. Barometrul bogătan trece alături de… oastea lui Trăienică. Promisiunile mor din cauză de deces, de minciună şi de înşelătorie electorală. Şomajul însă continuă să zburde. Bani la buget vin din ce în ce mai puţini şi mai rar. Bietul Emilică Boc încă nu pricepe că el, în calitate de baci la o stână care se numeşte România, mulge numai berbeci, că oi, suleacul mânzului. Cum moare câte o promisiune, cum tot mai mulţi se vindecă. Te pomeneşti că nici nu va veni primăvara cu ştevia şi urzicile contra giorăituri şi o să vezi bulucime de români cum au tendinţi să dea papucime şi pedeleului, şi lui Băselu. Că aşa vine de se întâmplă dintotdeauna în istoria poporului român. C-o fi răscoală ca la 1907, c-o fi revoluţie ca-n ’89, om vedea. Te pomeneşti că abia aşa ne vom, definitiv, vindeca. Sorin Popescu postat pe 18 februarie 2010
- Acasa
- Despre noi
- Publicitate
- Contact
- Opinii
  - Foc de voie
  - Mitul lui Gyges
  - Foc de voie 1 septembrie
  - Bunul simt
  - Adevaratul poliotician
  - Altruismul
  - Umilirea unui simbol
  - Pretul greselii
  - Nu ne-am lecuit de populism
  - Dezvoltarea morala
  - Vrem un Obama
  - trei afise
  - la loc comanda
  - Uniti intru nevoi
  - politica, hotie mare
  - nelamuriri
  - Becali
  - vorbe oable
  - electosocuri
  - haz de necaz
  - sforaiala de dupa
  - frunze vestejite
  - M-am culcat cu Geoana
  - geruiala
  - salve la minus n grade
  - de ocara
  - la trambulina
  - din zapada
  - s-auzim dãstre vindecare
  - greturi
  - obstacole
  - minimartisoare
  - desprimavarare
  - canibalism politic
  - susoteli de primavara
- Campanii umanitare
- Dezvăluiri
- Anchete
- Reportaje
- Administraţie
- Actualitate
- Politic
- Economic
- Cultural
- Sport
- Arhiva
- Comunicate de presa
- Radare
- Program teatru
- Program teatru Copii
- ROSUA
- CARIERE
- ASTROLOGIE
- Program Mos Craciun 2009